Sus printre nori cu Paul McCartney

Fostul membru al trupei Beatles a lansat o carte pentru copii. Elena Vladareanu "Ti-a placut cartea?", si-a intrebat redactorul de la "The Observer" fiul de trei ani, referindu-se la cartea "High in the Clouds" a lui Paul McCartney, Geoff Dunbar, Philip Ardagh. "Da, dar albumul meu favorit ramane «A Hard Day’s Night»", i-a raspuns pustiul. Cam asta-i soarta pe care o impartasesc vedetele – fie ca vin din muzica, film sau pur si simplu din viata
mondena – in momentul care se apuca de scris. E drept, cartile se vor vinde datorita numelui de pe coperta, dar dincolo de vanzari – de ordinul sutelor de mii de exemplare in cazul de fata, doar in SUA "High in the Clouds" vanzandu-se in 500.000 de copii
– autorul va putea cu greu sa surmonteze celebritatea propriului nume. Scriind aceasta carte, Paul McCartney a aderat la clubul vedetelor-iubitoare-de-literatura-pentru-copii, din care mai fac parte Madonna si Kylie Minogue, cu o notabila diferenta. Despre "High in the Clouds" nu se va vorbi cu jena, ca despre penibilele incercari ale Madonnei (disponibile si in limba romana, la Editura RAO), macar ca Paul McCartney nu a plecat de unul singur in aceasta aventura, ci si-a luat cateva masuri de precautie. Daca el a venit cu celebritatea, Geoff Dunbar a venit cu cele cateva premii importante castigate de-a lungul timpului pentru scurtmetraj de animatie, printre care doua BAFTA, un Palme d’Or si un Urs de Aur, iar Philip Ardagh cu notorietatea unuia dintre cei mai bine vanduti autori de literatura pentru copii din Marea Britanie, ale carui carti – cea mai cunoscuta, trilogia "Eddie Dickens" – sunt traduse in cateva zeci de limbi. In plus
, nu trebuie uitat ca McCartney si Geoff Dunbar mai au la activ o aventura impreuna, numita "Rupert and the Frog Song", pe care e imposibil sa nu v-o amintiti. Nu poti spune ca McCartney a scris o carte proasta, pentru ca automat ai spune ca si Ardagh si Dunbar au facut o carte proasta. "High in the Clouds" a aparut simultan in Marea Britanie si Statele Unite ale Americii, iar recent a aparut si in limba romana, la Editura Nemi, un pui al Grupului Editorial Nemira. Traducerea, semnata de Teodora Terciu, pare a fi facuta intr-o limba asemanatoare limbii romane, dar totusi nu romana. Intr-o perioada in care se vorbeste tot mai mult despre pericolele incalzirii globale, McCartney & co. scriu o povestioara fooooarte politically correct despre cum natura este distrusa prin urbanizare, globalizare, comercializare, exploatare prin munca si privare de drepturi. Cea mai mare nedreptate pe care si-o permit autorii este o maimuta cheala, cu o uriasa peruca blonda, aflata la carma acestor necazuri care cad asupra omenirii. De ce taman maimuta sa fie napastuita, nu as putea sa va spun. Mai apar cateva animalute, care sunt simpatice desenate, dar plate si insipide in povestea scrisa: veveritoiul Rita, a carui mama, Vorba-Dulce, moare in timp ce-i spune o poveste, broscoiul Brosco si sobolanul – ati ghicit! – sobo, o alta veverita, Valentina, niste malefici bursuci, crocodilita stirba Veselica. Exista desigur un spatiu ideal, Animalia, in care toate "animalele traiesc fara cea mai mica grija". Este ultimul cuvant pe care il spune Vorba-Dulce inainte de a cadea rapusa intr-un fel de defrisare, a carei autoare este maimuta Greta, expansiva capitalista din aceasta poveste. In Animalia viseaza Rita sa ajunga, pentru ca asta a fost ultima dorinta a maica-sii. Planul ii este dat peste cap de Greta, care nu agreeaza existenta unui astfel de spatiu. "Nu putem lasa sa circule povesti despre o insula paradisiaca. Simbolurile sperantei trebuie spulberate…", peroreaza maimuta cheala. E laudabil ca Paul McCartney, toata lumea o stie, este un militant activ pentru drepturile animalelor si un vegetarian convins. "Animalele sunt prietenii nostri. Nu-i mancati" este cel mai cunoscut statement al sau, dar toate astea au o legatura prea fragila cu literatura. Ma indoiesc ca pustii vor deveni niste consumeristi mai putin aprigi ascultand povesti proaste.